Între banalitate și cinism
Îmi dau orele de neînlocuit
Pe pâinea de-o pot înlocui oricând cu apă
Aceeași apa în care mă scufund
Și care mă îngroapă
Forțându-mi pleoapa transparentă
Peste pleoapă.
Deasupra mea, departe
Îngerii se tânguiesc de foame
Căci nu mai zamisleste Edenul, falnicele poame
Dedesubtul meu, infernul își deschide gura
Lehamitos și plictisit deja de mine
Forțându-se aproape, să-și simuleze ura.
Dorm dus, pe rândul unu, de la teatru,
Judecat aproape-n lipsă, de un actor când aspru, când macabru
Ce își recită poemele pagane, pe pamantul sacru
Al uitărilor de sine
Al industriei grele
Dătătoare de locomotive diesel fără șine
Poem prostesc, poet banal, jalnică meserie
Să faci în loc de JavaScript și Python
Poezie…